Asociatia antiparkinson

 

 

 

REVISTA LALELE ROSII NR. 3
Medicina și Religia

 

Atunci când tratezi o ființă umană, te adresezi celor trei compartimente definitorii pentru ființa umană: trupul, spiritul și sufletul, după excepționala strategie pe care Sfânta Scriptură o prezintă, cu aceeași putere si astăzi ca și atunci când a fost scrisă. Noi medicii învățăm pacienții că terapia adevarată, ca și profilaxia adevarată, se adresează în egală măsură și în același timp spiritului, sufletului și trupului. Medicina are tomuri întregi de tratate și manuale pentru trup, dar despre spririt și suflet ne spune prea puțin, sau nimic.

Medicul de familie cu pacienții săi formează o mare familie și este foarte plăcut pentru pacienți ca medicii să aibă timp de ei și să le asculte chiar și toate nebuniile pe care le spun. Această degajare a pacientului, placerea cu care participă activ în cursul tratamentului, deja înseamnă o recuperare de 50%. Comunicarea este foarte importantă. Pacientul are astfel deschiderea să-i spună medicului tot ce simte el și bucuria de a identifica în medic un partener adevărat, care îl ascultă și este atent la toate aspectele bolii. Parteneriatul medic-pacient, acest culoar terapeutic biunivoc este definitoriu pentru tot ceea ce urmează ca perspectivă pentru pacient. Credința pe care ne-o inspiră cuvântul lui Dumnezeu devine parte din noi.Veritabila credință cristică are trei lucruri valoroase: vede invizibilul, crede incredibilul și primește ca rasplată imposibilul. Asta-i credința adevarată. Mulți pacienți au trăit pentru că au avut credință, au crezut că este posibil să fie vindecați. Dar ce rămâne sunt cuvintele Papei Ioan Paul al-II-lea care a rămas un sfânt:

„Ştiinţa poate să purifice religia de erori şi superstiţii. Religia poate să purifice ştiinţa de idolatrie şi false absolutism. Justiţia socială nu poate să fie obţinută prin violenţă. Violenţa omoară ceea ce ar trebui să creeze. Viitorul începe acum, nu mâine. Marele pericol pentru familii, în miezul unei societăţi în care idolii sunt plăcerea, comfortul şi independenţa, este că oamenii îşi închid sufletul şi devin egoişti. Cea mai rea închisoare este o inimă închisă. Războiul este o înfrângere pentru umanitate. El nu rezolvă problemele pentru care se ţine lupta. Omul care se adânceşte în scepticism şi relativism se depărtează, într-o libertate iluzorie, de adevăr”.

„Tinerii sunt ameninţaţi...de folosirea demonică a tehnicilor de publicitate care promovează o înclinaţie naturală spre a evita munca prin promisiunea unei satisfaceri imediate a oricărei dorinţe. Libertatea nu înseamnă să faci ce vrei, ci să ai dreptul să faci ce vrei. Când libertatea nu are un scop, când nu ascultă de vocea conştiinţei, se întoarce împotriva umanităţii. Adevărata sfinţenie nu înseamnă ruperea, detaşarea de această lume, ci mai degrabă înseamnă să depui un efort pentru a aduce învăţăturile sfinte în viaţa de zi cu zi, în familie, la şcoală, la serviciu. O scuză este mult mai rea decât o minciună, pentru că o scuză este o minciună mascată”.

 

semnat de Gheorghe Budău, medic de familie, bolnav de Parkinson