Asociatia antiparkinson

 

 

 

REVISTA LALELE ROSII NR. 3
O incredibila ipoteza in boala Parkinson

In acelasi context vezi si articolul "Al doilea creier"

Dar Heiko Braak nu este un simplu amator. La inceputul anilor 1990 el era cel care descria evolutia maladiei Alzheimer la nivelul celular. Fiind anatomist, munca acestuia consista in examinarea esantioaneleor celulare ale persoanelor autopsiate. In 2003 surpriza. Acesta isi da seama ca anumite persoane au dezvoltat leziuni neuronale tipice bolii Parkinson in alte parti ale creierului decat in cele in care ele sunt observate in mod traditional. Totul se intampla in timp ce acesti pacienti nici nu fusesera diagnosticati ca fiind bolnavi.

Indiciile se acumuleaza

In urma mai multor constatari, se formeaza ideea in mintea cercetatorului ca maladia ar putea aparea in afara substantei negre, unde aceasta ar migra apoi, pe masura evolutiei sale. Acest lucru va fi confirmat de examenul atent al altor esantioane: alti neuroni din corpul uman, cei situati la nivelul intestinelor, prezinta leziuni tipice parkinsoniene in timp ce substanta neagra este intacta. Mai clar, maladia a aparut in alta parte decat in creier si inainte de a-l atinge pe acesta. Iar asta schimba totul, caci din acest moment apare o viziune noua asupra maladiei Parkinson. Aceasta ar putea avea o origine infectioasa, probabil la nivelul sistemului digestiv. Maladia nu ar fi deci legata neaparat de o fatalitate a varstei sau a genelor. In acest caz, ca in majoritatea infectiilor ar fi posibil sa fie vindecata. Ar fi nevoie ca aceasta ipoteza sa nu mai fie considerata ca „incredibila”. In acest sens, indiciile nu inceteaza sa se acumuleze iar comunitatea stiintifica nu respinge in totalitate aceasta posibilitate.

Un „al doilea creier”

Observatia recenta a cazurilor de regresie a simptomelor caracteristice maladiei Parkinson in urma unui tratament cu antibiotice care vizeaza astfel bacteria intestinala Clostridium difficile. Astfel, vorbim despre un barbat de 73 de ani, diagnosticat cu Parkinson de patru ani, si care a venit sa se trateze pentru o constipatie cronica intr-o clinica specializata in tulburarile digestive aflata la Sydney. „Presupunem ca aceasta constipatie era consecinta unei infectii intestinale. Dupa cateva saptamani de antibiotice, tranzitul sau a revenit la normal”, povesteste Thomas Borody, gastro-enterologul care a ingrijit pacientul. Dar mai ales, persoana care avea grija de acest pacient la domiciliul acestuia a povestit cat de mult regresasera simptomele maladiei. Barbatul putea sa daca din nou gesturi ce tineau de viata de zi cu zi cum ar fi folosirea prosopului la iesirea de la dus. Gata cu rigiditatea musculara, tremuratul controlat. Dupa un an de tratament neintrerupt, bolnavul isi recapatase o adevarata autonomie in viata sa cotidiana.

Thomas Brody nu este neurolog, si cu atat mai putin un expert al bolii Parkinson. Asadar, a vorbit cu colegii sai specialisti, care dupa examinare, au confirmat ameliorarea spectaculoasa a starii bolnavului. Cand ceilalti pacienti s-au prezentat la Thomas Brody cu aceleasi simptome medicul a decis impreuna cu neorologii sa reediteze experienta si sa supravegheze de aproape bolnavii. Pana in prezent sunt opt bolnavi care au fost astfel tratati. Unul singur nu a raspuns tratamentului cu antibiotice. Pentru toti ceilalalti, revenirea la un tranzit digestiv normal a fost insotita de regresiunea simptomelor maladiei Parkinson. Observatia clinica intareste deci postulatul lui Braak, ceva se intampla la nivelul intestinelor pacientilor. Pentru neurologi nu este absurd, caci intestinele sunt inconjurate de un numar atat de mare de neuroni incat au fost supranumite  „al doilea creier”. Mai multe observatii recente intaresc aceasta idee. In 2010 o echipa de medici francezi a descoperit, studiind biopsiile de colon parkinsonian, ca leziunile ce erau observate in mod obisnuit in creierul bolnavilor sunt identice cu cele din neuronii care inconjoara aparatul digestiv. „In plus, cu cat leziunile neuronilor digestivi sunt mai numeroase, cu atat simptomele maladiei sunt mai severe”, adauga Michel Neunlist, cel care conduce unitatea Intersem „Neuropatii ale sistemului nervos enteric si patologiile digestive” de la Nantes. Ceea ce este si mai tulburator  „se pare ca neuronii intestinali sunt afectati cu ani inainte ca creierul sa fie  si chiar inainte de primele simptome ale bolii”, explica Michael Gershon, cercetatorul american de la Universitatea Colombia, cel caruia i se datoreaza expresia „al doilea creier”. „Unii avanseaza deci ipoteza ca maladia Parkinson apare inainte in intenstine inainte de a „urca” spre creier”. Acest lucru ar explica de ce pacientii isi aduc aminte ca aveau des tulburari digestive ani la rand inainte de a avea primele simptome ale maladiei.

Si daca ar fi un prion?

Daca punem cap la cap aceste piese de puzzle, cu ce ar semana noul scenariu al maladiei Parkinson? „Mi se pare foarte probabil ca totul incepe cu o infectie, fara indoiala, de origine alimentara”, spune Thomas Borody. Bacteriile produc milioane de molecule. Unele dintre acestea traverseaza bariera intestinala si ajung in corpul uman”. Astfel un compus toxic ar atinge si ar ataca neuronii din aparatul digestiv. Oricare ar fi originea infectiei, toxina venita din exterior ar bloca degradarea unei proteine naturale prezente in corpul uman, alfa-sinucleina. Se stie ca la bolnavi aceasta proteina se acumuleaza si formeaza structuri vizbile la microscop. Sunt acele structuri care ar cauza moartea neuronilor. Aceste agregate s-ar raspandi putin cate putin in sistemul nervos. Motorul acestei  transmiteri este de asemenea obiectul mai multor supozitii. Una dintre cela mai celebre si cele mai intrigante este „ipoteza prion”. Am avea de a face cu o maladie de acelasi tip ca ...boala vacii nebune. Insusi descoperitorul prionului,  Stanley Prusiner ia aceasta idee in serios. „Este posibil ca alfa-sinucleina sa fie o proteina prin care se formeaza agregate si se transmite celulelor sanatoase, propagand maladia”, scria acesta incepand cu 2009.

O incubare foarte lenta

Ideea ar fi ca proteina este supusa unei schimbari, chimice sau de forma tridimensioanala, si oricare ar fi aceasta schimbare, poate provoca direct infectia care initiaza propagarea agregatelor toxice de la un neuron la altul. Aceste agregate ar termina prin atingerea creierului si mai exact a „substantei negre”. Odata ce aceasta zona este atinsa, se poate declara inceputul sfarsitului, pierderea neuronilor ducand la semne clinice ale bolii cum ar fi tremuratul sau rigiditatea musculara. Totul ar putea lua mai mult de cativa zeci de ani. Scenariul este seducator, dar zonele de umbra raman numeroase. Ideea unei infectii va fi dificila de sustinut atat timp cat nu vom gasi agentul responsabil . Mecanismul exact al difuzarii proteinelor in corpul uman ramane un mister, secventa de evenimente, diferita la anumiti pacienti, nu este consensula. Dar daca indiciile ar continua sa se adune in favoarea ipotezei Braak, bolnavii ar putea profita fara macar sa astepte ca toate necunoscutele sa fie aflate. „Daca originea digestiva s-ar confirma, am putea detecta maladia la un stadiu foarte precoce, multumita biopsiilor practicate deja in timpul coloscopiilor”, estimeaza Thibaud Bouvier, medic si cercetator la Nantes. Ceea ce ar permite testarea din nou a unui numar mare de molecule neuroprotectoare care ar da mari sperante, dar care au fost naruite, poate pentru ca tratametele au fost administrate la stadii prea tardive ale maladiei. In clinica lui Thomas Borody, se doreste aplicarea unei tehnici care a dat deja rezultate pentru diferite tulburari intestinale cum ar fi transplantarea fecala. Este vorba de transmiterea florei intestinale a unei persoane sanatoase la o persoana bolnava. „Este singura solutie pentru a se debarasa de anumite bacterii patogene”, explica Thomas Borody. Cu tratamentele cu antibiotice, raman mereu spori care permit bacteriilor patogene sa revina cand se opreste tratamentul. Daca acest lucru ar functiona, aceasta ar confirma ca este vorba de bacterii. Ar fi vorba atunci, nu doar de validarea unei ipoteze indraznete, ci de o adevarata schimbare de paradigma, fertila in perspective terapeutice, caci ne-ar autoriza sa visam la un tratament al maladiei Parkinson inainte de aparitia primelor simptome. Si atunci de ce sa nu visam si sa transpunem conceptul la alte maladii neurodegenetarive?

Infectii peste tot

Ipoteza infectioasa ar putea viza si alte maladii neurodegenerative. Thomas Borody a observat astfel ca transplatarea fecala ar putea ajuta persoanele atinse de scleroza in placi. De altfel, regasim in maladia Alzheimer si autism, acumulari de proteina anormala, precum si in creier dar si in jurul intestinelor. Anumiti medici isi pun intrebarea referitor la maladia Huntington sau la sindromul Guillan – Barré. Diabetul ar putea fi de asemenea legat de o infectie. Fragmentele de bacterii au fost descoperite intr-adevar recent in interiorul corpului uman, in circulatia sanguina, in tesuturile adipoase. Si aceste fragmente ar putea fi responsabile de inflamarea si de reactia imunitara care se afla la originea diabetului.