Asociatia antiparkinson

 

 

 

REVISTA LALELE ROSII NR. 3
EDITORIAL
BOALA PARKINSON
"O BOALA A MINTII ESTE O BOALA A INTREGULUI ORGANISM"

de Dan RAICAN 

Închid ochii și încerc să nu-mi amintesc oamenii pe care i-am vazut suferind și vorbind despre Parkinson, despre boala aceasta atât de răspândită, care, de la distanță, pare o glumă. Se spune ca bolile pe care le căpătam în cursul vieții apar din cauza unor grozăvii întâmplate în viețile noastre anterioare sau în viețile părinților noștri. Oricum ar fi, dintr-un om frumos, deștept, vesel, liber și independent te transformi, încetul cu încetul, într-un om urât, chircit, dependent de alții, uricios și aproape dement, în ultima fază. Partenerul de viață trebuie să te iubească până la infint și înapoi... pentru a putea rezista alături de tine, pentru a putea asista la transformarea ta.

Față de Alzheimer, atunci când începi să nu-ți mai amintești nimic, durerea cea mare la Parkinson este că ești conștient de tot ceea ce ți se întâmplă, de tot ceea ce se petrece cu corpul tău! Asiști la această transformare neputincios, amărât, furios și te intrebi: de ce eu? Partenerul, la fel de furios și neputincios, dorește să-ți fie alături, te iubește necondiționat, ți se dăruiește, știe că ai nevoie de el și încearcă într-un fel sau altul să-ți aducă puțină bucurie în suflet. De aici încolo, depinde de fiecare cum hotărăște să-și trăiască viața mai departe. Sfidând medicina, sfidând soarta, unii dintre acești oameni aleg să trăiască și să iubească, aleg să se dăruiască, aleg să lupte., singuri sau alături de partenerul lor, până când Dumnezeu îi va despărți.