Asociatia antiparkinson

 

 

 

REVISTA LALELE ROSII 2012
Boala Parkinson nu afecteza intelectul

Desi are 67 de ani si e bolnav de Parkinson de 20 de ani , Tiberiu Popescu ramane un poet care scrie si recita cu o mare forta interioara preferand dictafonul deorece boala se manifesta prin tremorul mainilor, binecunoscutul semn de numarare a banilor.

Membru al Asociatiei Antiparkinson, Tiberiu Popescu, il admira enorm pe creatorul cenaclurilor Flacara, dedicandu-i acestuia mai multe  poezii.

“Eram din aceeasi generatie si l-am adulat pur si simplu pentru tot ce a facut. A creat un intreg curent. Tin minte ca in anii ’70-’80, multi tineri se imbracau in verde, pentru ca asta era culoarea preferata a poetului. In vara anului 1972, am scris o poezie, in cinstea lui si i-am trimis-o prin cineva la Bucuresti. M-a cautat dupa aceea sa-mi multumeasca si sa-mi spuna ca sunt talentat. Nu am apucat insa sa ma bucur de interesul poetului pentru mine, pentru ca la scurt timp am fost chemat la Securitate. M-au intrebat ce treaba am eu cu Paunescu, de unde il cunosc. Erau vremuri grele, puteam chiar sa fac puscarie”.

Prezent la inmormintarea poetului acesta a depus aceasta epistola in aducerea aminte:

 

Tiberiu Popescu

 

 

Verdele Paunescu
“Verdele ascuns ce sade-n tine,
Dar el, real, graieste o dreptate,
El e menit s-aduca numai bine,
Prin a cladi acea Societate.
E sticla verde, ce lumina ideala,
Reflecta-n zari si lumea-mi face verde
Si luminata, ea din somn se scoala,
Zarind, ce Paunescu nostru vede.
E verde, caci e verdele de iarba,
Nu acel “verde-negru”, de-altadata...
E verdele-n priviri sa faca treaba,
Spre dobandirea diademei instelata!
E verde... numai verde e dansul
Si tot verdeata frageda renaste
Si-n Tara e trufas pe tot intinsul,
Caci dupa Eminescu, succesor se naste”