Asociatia antiparkinson

Asociaţia de Lupta Impotriva Bolii Parkinson

Bd. Dacia, Bloc 29, sc.A, et.1, ap.7, cod 330106, Deva, Hunedoara

presedinde: Dan RAICAN

tel.: 0745 231 153

E-mail:
dan_raican a) yahoo.com

 

 

 

Anunţ plasture transdermic cu rotigotină

TERAPIA PRIN DANS

Boala Parkinson (BP) este o afectiune de miscare neurodegenerativa, progresiva, acompaniata deseori de dificultati de echilibru si mers, si o calitate a vietii redusa (CVR). Schimbarile mersului cauzate de BP includ incetinirea, cu pasi scurti si o postura aplecata, si poate include o precipitare a mersului si/sau inghetarea mersului. Aspectele plimbarii pe jos afectate in mod special de BP sint intoarcerea si mersul inapoi. Dificultatile de echilibru sunt in mod special pronuntate in directia inapoi, cu cele mai multe caderi. Caderile reprezinta cea mai mare ingrijorare in BP pentru ca cei care au boala sunt expusi de 3,2x mai mult decit cei fara boala in pericol sa faca o fractura de sold. Consecintele mobilitatii functionale reduse contribuie la retragerea din multe activitati, izolarea sociala, osteoporoza, slabiciune musculara si consideratie de sine extrem de scazuta. La CVR contribuie adaptarea psihologica la BP, depresia si afectarea cognitiei. Tratamentul clasic include medicatia si stimularea profunda a creierului. O modalitate de atacare a acestor probleme este prin exercitiu fizic: antrenamentul de echilibru dinamic, antrenamentul pe banda, sau antrenamentul de forta. Se are in vedere ca exercitiul fizic sa devina o obisnuinta zilnica, cu accentul pe imbunatatirea generala a capacitatii fizice prin antrenamentul mobilitatii articulatiilor si puterii musculare, imbunatatirea capacitatii aerobice. In ciuda dovezilor de importanta a exercitiului fizic, 50% din populatie, in general, nu indeplineste nivelul recomandat de exercitiu fizic zilnic.

Studii recente indica dansul ca fiind alternativa eficienta la exercitiul fizic traditional pentru indivizii cu BP. Dansul fiind o activitate realizata pe muzica, muzica poate servi ca un element de declansare cu usurinta a miscarii. Dansul de asemenea implica invatarea strategiilor specifice de miscare. De exemplu tangoul argentinian poate ajuta la instruirea pentru o strategie foarte eficienta de mers inapoi. Pacientii pot fi invatati cum sa-si mentina trunchiul pe piciorul de sprijin, in timp ce celalalt picior paseste inapoi, tinind virful piciorului din spate in contact cu podeaua pe masura ce aluneca inapoi si trecerea greutatii pe piciorul din spate doar cind ajunge sa fie ferm asezat pe podea. De asemenea, in timpul dansului, in special cu un partener, echilibrul trebuie controlat dinamic si sa raspunda perturbarilor din mediu (de exemplu lovirea de alt cuplu). Prin dans cresc si forta si flexibilitatea corpului. In final, dansul poate duce la o functie cardiovasculara imbunatatita, dansul fiind o forma excelenta de exercitiu aerobic. Dansul intr-un cadru social poate creste motivatia.

Studiile indica perioade eficiente de dans de 6 saptamini pina la 5 luni, cu sedinte de 2x pe saptamina. Intr-un program de 10 saptamini s-au comparat tangoul cu valsul/foxtrot, Tai Chi si lipsa de exercitiu. S-a observat imbunatatirea echilibrului in toate interventiile, de asemenea s-au putut parcurge cel putin 40 de metri in 6 minute de mers pe jos. Viteza de mers inapoi si cu pasi lungi s-a imbunatatit de asemenea semnificativ. Grupul care a dansat tango a inceput dansul cu pasi inainte cu 2 secunde mai repede decit toti ceilalti. De asemenea, s-a observat o crestere a vitezei de mers inainte cu 0,08m/sec. Chiar si subiectii in virsta sanatosi au beneficiat de pe urma dansului: un curs de 12 saptamini cu o sedinta pe saptamina a imbunatatit echilibrul static, ridicarea de pe scaun, urcatul scarilor si distanta parcursa in 6 minute. Pe scurt, beneficiile dansului pentru cei cu BP au fost de o magnitudine suficienta pentru a avea semnificatie clinica. Desi cei bonavi au avut efecte similare cu cei sanatosi din punctul de vedere al efectelor cardiovasculare ale dansului, au cistigat mai mult in privinta echilibrului si mersului. Programele de interventie prin dans trebuie sa inceapa relativ devreme in evolutia bolii, iar cei in stadii avansate trebuie sa indeplineasca criteriul de a putea merge 3m chiar cu un dispozitiv ajutator, dar fara asistenta fizica a unei alte persoane. Pot fi inclusi si pacienti care au fost tratati cu stimulare profunda a creierului. In privinta intensitatii, frecventei si duratei interventiei prin dans, datele sint controversate. Cele mai multe studii au implicat 2 sedinte pe saptamina de cite 60-90 de minute de-a lungul unei perioade de 6-12 saptamini. Un studiu cu un program intensiv insa, de 2 saptamini cite 5 zile pe saptamina cu sedinte de 90 de minute a dat cele mai impresionante rezultate. S-a concluzionat ca programele au cel mai bun efect daca includ 150 de minute de activitate de intensitate moderata pe saptamina.

Nu exista inca date privind mecanismul neural de actiune al dansului in tratamentul BP, dar se poate specula ca dansul poate facilita activarea ariilor care au activitate redusa in BP in mod obisnuit. Tangoul, avind la baza mersul, poate servi ca mijloc de a focusa atentia constienta asupra mersului. In timp, exersind, miscarile de mers pot deveni mai mult automate. Muzica poate facilita miscarea de asemenea. Stimularea auditorie ritmica creste performanta de mers la cei cu BP. Zona ganglionara bazala se poate ocoli si se accede aria motorie suplimentara prin talamus, sau se poate accede cortexul premotor prin cerebel.

Mai mult, dansul incorporeaza practicarea multor miscari functionale cu care cei cu BP se lupta, incluzind mersul inapoi si intoarcerile. In mod particular tangoul include pauze astfel incit initierea miscarii se practica repetat de-a lungul dansului. In plus, tangoul implica pasi specifici care se aseamana cu strategiile de adresare a inghetarii mersului, metode comune folosite in reabilitare, cum ar fi pasirea peste piciorul partenerului. Alta trasatura importanta a dansului este ca prin natura sa necesita sarcini multiple concomitent. Astfel, pasii trebuie executati in timpul navigarii printre ceilalti de pe ringul de dans, si fiind atenti la muzica. In plus, cel ce conduce trebuie sa planifice din timp executarea pasului urmator, in timp ce cel ce este condus trebuie sa astepte si sa interpreteze semnalele de la partener privind pasul urmator.

Efectele cardiovasculare ale tangoului constau in cresterea ratei inimii la aproximativ 70% din maximum, ceea ce il apropie de antrenamentul aerobic. In final, natura sociala a dansului este foarte importanta. Dansul poate largi reteaua de suport social al pacientilor, promoveaza participarea de lunga durata la astfel de programe, imbunatatind calitatea vietii. Desi beneficiile pot fi obtinute printr-o interventie intensiva, s-a dovedit ca imbunatatirile sporesc pe masura ce programul continua. Dansul devine astfel o forma serioasa de petrecere a timpului liber ce poate asigura imbatrinirea cu succes.

 

Prin amabilitatea d-lui Mihai Cusan

 

 

In fiecare sambata,

intre orele 21-22

RADIO ONLINE

 

EVENIMENTE